luni, 4 iunie 2012

Jurnal de subzistenta 2052 (ep.10)

1 iunie - Ziua internaţională a copilului


În zilele noastre, petrecând mai mult conectaţi în Terţiari Life, natalitatea a scăzut îngrijorător. Pământul e suprapoulat dar realitatea virtuală e practic goală. Giga-terabiţii noştri de informaţie sunt insignifianţi în imensitatea vidului virtual.  Zgârie-norii urbani au devenit de fapt nişte servere imense în care suntem depozitaţi de la naştere şi până la nemurirea virtuală, conectaţi în Terţiari Life. Google it! Rar se întâmplă ca cineva să părăsească realitatea virtuală. Ori ai fost obraznic ca şi mine împotriva măsurilor NWO şi scos la muncă silnică în realitatea normală, ori ai atâţia bani strânşi cu pricepere de părinţii şi bunicii părinţilor tăi, încât îţi trăieşti viaţa normală ca şi cum ai fi în realitatea virtuală.

La mina de pe orbită, unde lucrez în folosul comunităţii virtuale, am auzit că de 1 iunie vom sărbători cu toţii Ziua Copilului. Cum dracu, m-am întrebat, că nu sunt copii pe orbită?! Ne-au încolonat pe toţi frumos şi ne-au injectat docilinel. Ştiţi ce e docilin, substanţa aceea pe care holodocul o injectează în tuburile preostat când provoci agitaţie şi înjuri camerele de supraveghere NWO din realitatea virtuală. Ei bine, docilinel e substanţa care, odată ajunsă în organism, nu doar că te face mai docil, ci îţi dă şi o minte de copil. 

La început eram confuz. Nu înţelegeam de ce roiuri de mineri îţi luau zborul de pe asteroid, se înscriau pe orbita Pământului şi se prăbuşeau pe acesta ca o ploaie de stele, în explozii de acadele şi căţeluşi de pluşi. Sau alţii ridicau buldozerele neutrino în braţe şi le aruncau după colegii de muncă, aceştia în loc să se facă  piftie, smulgeau câte o staţie de epurare sau un centru de exploatare şi o spărgeau în fruntea colegilor. Şi toţi minerii beau lapte cu paiul şi trăgeau pe nas pacheţele de cacao şi jeleuri. Mi-am zis, cu mintea amorţită de copil, că aşa ceva nu se poate. Atunci am înţeles. Eram în realitatea virtuală.

În secunda următoare am întrebat sistemul dacă eram în Terţiari Life sau doar o proiecţie locală pe orbită. Nu! Eram în Terţiari Life! Atât mi-a trebuit. M-am teleportat pe Pământ.
M-am dus la un Centru de Orientare Electorală şi m-am înscris îm partidul P-LSD. M-am înscris şi în partidul de opoziţie P-LSD beta, pentru orice eventualitate. Fiind un redus cu minte de copil, dovadă IQ-ul meu de 35, m-au acceptat cu bucurie, mi-au promis un viitor luminos, mi-au prescris pedeapsa şi imediat mi-am transferat trupul de pe orbită. N-a fost greu că deja aveam relaţii. Ce prost am fost că am stat anarhist o viaţă întreagă virtuală, protestând în faţa camerelor de supraveghere! Acum, la putere sau în opoziţie, pot să fac ce vreau. Bine, la început îmi va fi mai greu. Trebuie să-mi scot cumva docilinelul din minte. Altfel, rămân politician toată viaţa!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu